Începând cu anii ’60 Reșița a trecut printr-un șir de intervenții de sistematizare care reflectau proiectul de transformare socialistă care avea loc în toată țara prin intermediul Legii 2/1968 și Legii 58/1974. Scopul principal al sistematizărilor era industrializarea rapidă și creșterea populației pentru a putea susține activitatea industrială. Asta nu însemna doar construcția unor sisteme precum funicularul sau furnalul, dar și demolarea vechii arhitecturi, construirea de apartamente noi și crearea unor noi facilități urbane cum ar fi magazine universale, spații publice deschise potrivite manifestațiilor politice sau noi scheme de circulație.
În 50 de ani, populația Reșiței a crescut cu peste 80.000 de locuitori - de la 20.000 în ‘30 la 104.000 în anii ’80.
Timeline cu transformările urbane din 62-85. 1962- Primele studii de sistematizare ale arh. D. Vernescu propun organizarea unui centru civic.
Propuneri de sistematizare a Centrului Doman | Sursă: Revista Arhitectura nr. 4/1973
Construirea Sălii Polivalente, parte din procesul de sistematizare al centrului| Sursă: Muzeul Cineastului Amator
Constrâns de valea îngustă a râului Bârzava, Reșița s-a dezvoltat pe o linia care îmbina viața urbană cu industria, fără a avea un centru propriu-zis care să coaguleze viața socială a orașului.
Piața Doman care se afla la intersecția dintre orașul vechi, cu zona industrială, și orașul nou, cu Lunca Pomostului și Moroasa, era locul perfect pentru a crea un centru. Dar zona nu avea rețele edilitare și nici un spațiu public încăpător deja definit. Așa au început demolările masive în zonă.
Înainte de demolări, Centrul Doman avea străzi pavate cu piatră cubică și predominau gospodăriile unifamiliale. Printre case se aflau inclusiv magazine sau clădiri importante, precum Vila Koch care este acum monument istoric, biserica ortodoxă și Palatul Cultural.
Strada G.A. Petculescu, ieri și azi. |Surse: Muzeul Cineastului Amator (sus), Marius Vasile (jos)
