Funicularului i se aplică ultimul strat de vopsea în 1995. Pe parcursul anilor ’90 și 2000 Reșița își pierde treptat componente importante ale industriei, afectând un întreg lanț valoric, care dădea sens și scop funicularului.
Valoarea unor platforme industriale mamut, ce odinioară făceau pionierat în domeniul tehnologic în care activau, s-a redus gradual la valoarea de bază a materialului brut din care erau construite - a fierului.
O mare parte din fostele fabrici, hale și instalații, pierzându-și funcțiunea, au ajuns la fier vechi. Exploatarea fierului vechi era realizată de noii proprietari privați, dar și de localnici care se confruntau cu pierderea subită a locurilor de muncă și reducerea veniturilor.
Singurul motiv pentru care măcar 700 m din traseul funicularul - respectiv podul pe care îl vedem astăzi - nu a ajuns la fier vechi este pentru că era prea complicat de demontat. Tot restul de până la 3km… a dispărut.
Foto dreapta: Funicularul când încă era vopsit albastru | Sursă: Ioan Mato, Arhiva Muzeului Cineastului Amator
Demolările au avut loc în toată Reșița. Aici vedem situl industrial Mociur, imediat lângă ultima stație de unghi a funicularului, înainte și după demolări. | Sursă: Muzeul Cineastului Amator (sus) și Marius Vasile (jos)
