Expo
Povestea pietrei: funicularul reșițean
Expo: Povestea pietrei: funicularul reșițean
Munca la funicular
“Specific pentru funicular erau aparatele…erau piulițe și filete cu o forță de trei tone. Era o muncă mai bună pentru că stai afară, te uiți la un utilaj mai deosebit, că e totul pe sus. E mai impresionat decât un agregat”

Remus Rodină, ultimul director al funicularului"


Cele trei straturi de plase pe care angajații funicularului se plimbau pentru a pune înapoi bolovanii de calcar căzuți din corfe, sau pentru a repara avarii. | Sursă foto: Marius Vasile

“Da, păi numai eu am făcut kilometri întregi pe plasă” ne spune fostul director al funicularului.

Angajații funicularului probabil aveau cel mai mult de mers pe jos. Deseori parcurgeau traseul lung ca să investigheze avarii, sau mergeau pe plasă pentru a pune bolovanii căzuți înapoi în corfe.

Stația de unghi a funicularului din zona Mociur, 2024; la baza ei încă se află case, pe care odinioară ploua cu calcar. | Sursă foto: Marius Vasile

Funicularul avea în jur de 24 de persoane angajate care lucrau în două schimburi, de la ora 7-15 și de la 15-23. Din relatările foștilor angajați aflăm că munca la funicular se orienta în jurul supravegherii și întreținerii. Odată pus în mișcare, funicularul mergea lin cu o viteză de 2,5m/s. Momentul delicat era între stații, atunci când se făcea cuplarea pe următorul segment de cablu. De aceea, fiecare stație de unghi era monitorizată de către o persoană. Dacă observau că vagoneții se scutură sau nu merg lin, opreau funicularul și chemau echipa de reparații pentru a investiga avaria. Apoi, la atelier se reparau cadrele, cărucioarele, trenurile, sau erau reglate aparatele de cuplare. Conform dlui Rodină, cele mai importante elemente ale funicularului erau aparatele de cuplare și cablul tractor de oțel împletit. Cablul se uza iar matisorii tot încorporau bucăți noi, astfel încât o dată la 2 ani cablul era schimbat aproape cu totul.

Dacă lucrurile nu mergeau cum trebuie, corfele puteau să o ia înapoi pe fir și să se lovească între ele, ba chiar puteau rupe cablul tractor. Un fost angajat își amintește o coliziune atât de mare încât una dintre corfe s-a decuplat cu totul și a căzut, rupând plasele, și a aterizat direct pe o casă. Din fericire goală, la acel moment casa era goală. La zguduituri mai lejere, bucăți de calcar săreau din vagoneți, dar de obicei aterizau pe plasă.

Stația de unghi a funicularului din zona Mociur, 2024 | Sursă foto: Marius Vasile

4 / 12