Credem că am virusat (aproape) toți participanții pe care i-am adus din afara Reșiței la „Atelierul de descoperire și ideație al patrimoniului industrial din Reșița” cu un sâmbure de „am să investesc în orașul ăsta o parte din timpul și competențele mele profesionale”. Bine, unii pare că erau virusați deja :) Noi ne foarte bucurăm, co-investitori căutam și căutăm pe mai departe. Reșița are realmente un mix unic în țară de bogăție de patrimoniu, deopotrivă industrial și natural, și comunitate locală, oameni implicați și competenți în primărie și în mediul civic și antreprenorial local și venetici îndrăgostiți de oraș (printre care și noi), care vor pune împreună orașul pe harta europeană a bunelor practici de regenerare urbană.

Mulțumim tuturor pentru participare, Primăriei Municipiului Reșița și Muzeului Cineastului Amator pentru implicare și sprijin în organizare și companiilor Altrom Steel Tubes (fostul Combinat Siderurgic Reșița), UCMR și TMK Hidroenergy pentru deschiderea de a găzdui și ghida vizitele noastre.

Am fost aproape 40 de participanți din sferele profesionale ale arhitecturii și urbanismului, cinematografiei, artelor digitale și fotografiei, designului muzeal, dezvoltării comunitare, mediului și biodiversității, din Reșița, din Timișoara și din București. Am luat la pas siturile industriale, dealurile și străzile orașului. Ne-am ciocnit mixul electrizant de idei, viziuni și personalități în sesiuni de lucru intense. Și-am deschis piste de lucru și colaborare care să ne aducă, împreună, înapoi spre Reșița, și anii următori.

Câteva impresii adunate de la participanți:

>> Mult, copleșitor de mult, și extraordinar prin amploare și complexitate, patrimoniul industrial al orașului. Tocmai ansamblul îl face să fie unic în țară. Faptul că nu vorbim despre câte o clădire disparată, ci un întreg univers, cuprinzând o varietate foarte mare de structuri: furnalul și funicularul, hale de producție, parc, sere și vile uzinale, adăposturi subterane, locomotive și foste căi de acces feroviare, sistemul amenajărilor hidrotehnice.

>> Inspirațională implicarea autorității locale: au fost cu noi reprezentanți ai primăriei, inclusiv primarul, fie pe tot parcursul atelierului, sau la momente cheie.

>> Coabitarea cu producția - încă în curs - face acest proces cu atât mai sensibil. Nu vorbim de clădiri-muzeu, ci de ansambluri de uzine care încă produc, încă angajează sute de reșițeni, încă generează venituri. A fost de asemenea inspirațională mândria directorilor-ingineri ce ne-au ghidat în vizitele la uzine. Cuptoarele de oțel ard în continuare, la 253 de ani de foc nestins. Producția de oțel - în contextul avansului tehnologic - este aproape similară cu cea de acum câteva decade.

>> Natura din jur, exploatată nișe secole de-a rândul, acum se prăvălește înapoi spre oraș. De unde uzinele odinioară au defrișat complet dealurile din jur, utilizând lemnul, drept mangal, în cuptoare, pădurea a revenit și înfățișează acum un cadru natural cu care foarte puține orașe din țară pot concura.

Lansăm, cu ocazia acestui atelier, Reșița 250 LAB, un laborator de inovare urbană ce va acționa drept catalizator al unui ecosistem de co-creare, testare și implementare de acțiuni de regenerare urbană în Reșița, centrat pe patrimoniul industrial al orașului. Ținem aproape!

Fotografii de Bella & Flo Photographers și MKBT